Partidul (virtual) Democrat Obiectivist

Cuvant inainte

La puzderia de idei din viata sociala romaneasca, vin si eu si mai adaug, inca una.
Nu ma regasesc in vreunul din partidele actuale din Romania si, nu ma regasesc si . . . pace.
Exista (deja) legiferat ca pentru a se crea un partid e nevoie de un nucleu constituit din minimum trei persoane, asa ca daca as mai gasi inca doi, de o aceeasi "grupa sanguina politica" cu mine, de ce nu am tine cont de acel: Unde-i unu nu-i putere, unde-s doi puterea creste"?
Cand e vorba de "grupa sanguina clasica" procedura o stim; dai (la modul concret) o cantitate de sange, se pune monstra asta sub lupa si, gata clasificarea (o clasificare pe care nici un om zdravan la cap nu se mai gandeste sa o conteste
Cand e vorba insa de . . . "grupa sanguina politica", datul de sange nu mai este la modul concret, ci prin comunicare verbala sau scrisa, iar clasificarea e . . . ca la zodii, functie de tot soiul de trasaturi.

In fond, "politica" a inlocuit in viata de zi cu zi anacronicul "duel".
Astfel, ca in legenda duelului dintre Stroe Buzescu si tatar, "gruparile sanguine politice" isi desemneaza un reprezentant care sa lupte in numele lor.
Ca sa intelegem si mai bine, hai sa inlocuim armele cu instrumente muzicale si sa spunem ca invingatorul va fi cel care va prelua dirijarea, in timp ce invinsul si cei ce au pariat pe invins i se incorporeaza de asa natura ca din ambele tabere devine o singura orchestra, o singura orchestra care va interpreta sub bagheta acestui nou dirijor.

Astfel, daca pana atunci erai vioara-ntai intr-un grup de muzica populara (sa zicem), odata ce reprezentantul ales de tine, a cazut pe locul doi, poti deveni vioara a treia intr-o orchestra simfonica, interpretand o muzica care, poate ca tie nu iti place, dar nu ai dreptul (in primul rand moral) sa ii strici dirijorului in functie, piesa.
Hai sa zici ca nu adaugi interpretarii tale si suflet, dar, ca un muncitor angajat, norma minima stabilita prin contract legal, trebuie sa ti-o indeplinesti.
Ca intre timp cauti sa argumentezi celor din jurul tau, de ce era mai bine sa mergem spre nord, si de ce e rau ca mergem spre sud, si de ce la primul termen legal de votare este bine de obtinut o alta majoritate care sa impuna ca directie de mers nordul, acesta este un lucru normal, cata vreme dai cezarului ce i se cuvine.

Dar, de povesti, alte dati. Deocamdata un CV politic personal:

Mai inainte de alte cele, am sa arat parcursul (politic) pe care am venit eu, pana la ziua de azi, desi nu asta are concludenta, pentru ca nu conteaza atat "de unde vii" cat mai ales "unde te duci"
Cu alte cuvinte, daca mie si tie, plecati din tara, fiecare dintr-ale lui, ni se intersecteaza drumurile la Graz (sa zicem), si daca destinatia finala sau vreo destinatie de pe traseu, ne e comuna, si devenim interesati sa fim colegi de drum, mai important decat "de unde venim" ne este . . . "unde mergem"

Cu toate ca e mai putin relevant "de unde venim", nu inseamna ca trecutul e lipsit de importanta, ci doar ca, in comparatie cu viitorul, e de secunda importanta.
De-aia, am sa pun cate ceva aici, despre lumea cu care m-am insotit eu pana la clipa de fata, nu de alta, dar vreau ca, mai bine sa stie vreun potential viitor coleg de drum, daca sa se apropie sau, sa o ia pe un alt drum (si sa-si vada de drumul lui).

Am escaladat  . . . versantul politic (de la momentul Revolutiei Romane si pana azi 7 ianuarie 2015) regasindu-ma in grupari care la randul lor s-au regasit in trei lideri (Petre Roman, Traian Basescu, Elena Udrea) dupa cum urmeaza:

1) Petre Roman. Din primele momente ale Revolutiei mi-am lipit sufletul si sperantele alaturi de CFSN (si de doi dintre actorii principali iesiti pe val in acele momente (Ion Iliescu si Petre Roman)
Apoi, din 6 ianuarie 90 mi-am lipit sufletul si sperantele de nou infiintatul partid FSN . Simteam nevoia  de "partid altfel" dupa ce, de cand ma stiam, ceea ce existase fusese doar simulari a ceea ce inseamna "viata de partid",

Conditia de baza a democratiei "votul universal, liber, egal, direct si secret"  nu era (in timpul comunismo-ceausimului) "universal, liber, egal si secret" decat la modul figurat, decat formal, si nu pe fond.
Iar asa, ca o paranteza . . . un mar, o paine, o sticla cu apa, daca sunt doar de forma, mori de foame.
 Lucrurile "esentiale tie" ca individ, nu pot fi doar "de forma", iar votul, ne este (desi poate multi nu ii intelegem importanta) . . . .  necesar noua oamenilor, un pic mai mult decat ne este necesar "aerul de respirat".

Diferentele de vederi ale componentilor FSN au dus la fisurare, si la craparea fisurii ca la separarea continentelor, punand distanta intre "frati" si se stie (cel putin de la Romulus si Remus) ca ura fratricida este cea mai grozava dintre tipurile de ura, posibile.
"Varfurile" celor doua grupari au ramas aceleasi ani multi. De o parte a liniei Iliescu, iar de cealalta parte, Roman.
Restul fortelor politice, mie nu mi s-au parut atat de periculoase, atat de nocive (la acel moment) ca acesti reprezentanti ai esaloanelor doi si trei ai ceausismului care se adunasera in FDSN-ul condus de Iliescu, FDSN care este tatal USL-ului

Astfel ca, din septembrie 91, de cand reprezentantul meu cel mai marcant (al acelor vremi (Petre Roman), a fost debarcat, ruptura cu Iliescu (si cu cei ca el) a inceput sa creasca continuu pana cand, in martie 1992, dupa ce presedinte al partidului a devenit Roman, "aripa iliescu" (aripa care nu se "juca" de-a democratia decat cu o singura conditie; sa fie la putere) s-a rupt, formand FDSN.
(Nu am fost niciodata de partea oportunismului si de aceea n-am parasit niciodata barca in care m-am aflat, n-am dat niciodata cinstea pe rusine si am cautat intotdeauna sa imi respect principiile mele si, sa nu abdic de la ele).

La 11 mai 1993, Frontul Salvarii Nationale a devenit Partidul Democrat .

Dupa o istorie de 9 ani, Roman s-a erodat . . . pana a cazut de pe cal, astfel ca din 2001 Traian Basescu a preluat stafeta Partidului Democrat.

2) Traian Basescu . Din 2004 Basescu castiga batalia pentru ocuparea functiei de "Presedinte al Romaniei" iar ocuparea locului de presedinte al PD, ce ramasese vacant, il ocupa, din 2005 pana in 2012 (cu dizolvarea PD in 2007 si transforrmarea lui, prin unificare cu PLD in PDL)  Emil Boc . In perioada 2004 - 2012 partidul ma reprezenta in masura mai mica decat ma reprezenta cel ce emanase din acel PD 2004 si se numea Traian Basescu.

In 2012  USL genereaza o noua (a doua) suspendare a presedintelui Basescu .
Pucistii uselisti au pus in fata electoratului o problema de perspicacitate destul de complicata, de complexa (mai degraba un paradox juridic), iar incercarea de a-i gasi solutii a divizat PDL-ul in doua tabere.
O parte din PDL (cea care a mers pe mana lui Vasile Blaga) prefera sa il sacrifice pe Basescu decat sa-si calce pe principii si sa nu voteze (desi "a te abtine" este una dintre cele trei optiuni legale) si atunci au votat contra demiterii.
De cealalta parte, au raspuns de maniera sincronizata cu solutia propusa si de Presedinte, cei care au considerat modul in care s-a ajuns organizarea referendumului de demitere, drept . . . ."lovitura de stat", si atunci au refuzat sa se prezinte la vot, invalidand in acelasi timp ratiunea de a fi, a acelui referendum cat si intrebarea din buletinul de vot.
Intre persoanele care s-au aratat cel mai clar de aceeasi parte de care a decis sa se situeze si presedintele Basescu s-a detasat clar, Elena Udrea.

3) Elena Udrea. Candidata pentru presedentia PDL

La data de 12 februarie 2013 a anunțat că va candida pentru funcția de președinte PDL, în condițiile în care până atunci își anunțase candidatura doar Vasile Blaga.
Într-un interviu ulterior, președintele Traian Băsescu l-a atacat pe Vasile Blaga, exprimându-și îndoială că acesta ar fi „prezidențiabil”.
Poziția președintelui a fost interpretată a fi favorabilă candidaturii lui Udrea, deși afirmațiile lui Băsescu nu fuseseră lipsite de echivoc, iar întrebat explicit înaintea interviului pe cine preferă între Blaga și Udrea, președintele răspunsese râzând că îl preferă pe Emil Boc.
Tot în interviu, întrebat dacă Udrea are profilul unui președinte de partid, Băsescu a răspuns: „Poate să și-l creeze. Nu spun că are un profil perfect (…) de președinte de partid. Dar Elena Udrea a crescut enorm. Și eu sunt convins că după experiența Roman (referire la colegiul în care candidase Udrea în decembrie 2012, n.n.) Elena Udrea va deveni un politician de forță”.

La data de 23 martie 2013 a avut loc Convenția Națională PD-L pentru alegerea conducerii partidului, Vasile Blaga a câștigat funcția de președinte PDL cu 2344 voturi, Elena Udrea obținând 2014 voturi, iar Monica Macovei 209 voturi.
Elena Udrea a depus contestație, dar Comisia a respinscontestatia.

Candidatura Elenei Udrea la presedentia Partidului Miscarea Populara

Pe 30 ianuarie 2014, Elena Udrea s-a alăturat noului partid de dreapta susținut de Traian Băsescu, Partidul Mișcarea Populară (PMP).

În data de 7 iunie 2014, Elena Udrea a fost aleasă cu o largă majoritate președinte al PMP. Ea l-a învins pe contracandidatul Daniel Funeriu, obținând 742 din 950 de voturi.
Udrea a fost contestata nu doar in afara ci si inauntrul partidului, iar gradul de contestare a crescut, creand o falie, mai ales cand Udrea si-a asumat responsabilitatea de a candida la presedentia Romaniei, intr-un stil care in fotbal se intampla cand vezi ca cel numit deja, bajbaie cu mingea in mana, ne-aratandu-se nici sigur si, nici in verva.

Aceasta asumare, a fost inghitita tacut de "aripa Diaconescu" pana la aflarea rezultatului din primul tur. Daca iesea bine, isi inghiteau mai departe partea de nemultumire si se hraneau cu partea de multumire.
Eu nu am fost nicicand de acord cu asa fel de a fi, si ma intreb de ce nu si-au manifestat nemultumirea fatis, la momentul  asumarii candidaturii, si Udrea nu mai ajungea sa candideze si . . . se scria alta istorie.
Tot felul de amanunte inregistrate de mine in decursul timpului, mai ales din ziua referendumului din 2012 incoace, mi-au confirmat ca "grupa sanguina politica" a mea, corespunde cu "grupa sanguina politica" a Elenei Udrea, iar ambele corespund cu "grupa sanguina politica" a conceptului "Democratie" si indiferent ce cai vom urma, oamenii cu grupa asta ne vom gasi, mai devreme sau mai  tarziu, pe acest "pamant fagaduit", pamant fagaduit ce nu a avut nimic comun, cu pamantul Romaniei, de cand e Istoria . . . istorie, si . . . cel putin pana acum, la nivelul anului 2015.

Democratia se inchina unei singure Biblii: Declaratia Universala a Drepturilor Omului, iar cetateni romani care sa aiba asimilata aceasta "biblie" de asa natura incat sa o socoteasca "Cartea cartilor", nu gasesti prea multi.
Asa ca . . . e de lucru :)